Farsa pe Carnilevari scritta u tri marzu du
millinovicentutrentunu da Giovanni Sposato.
Personaggi:
Carnilevari e
Coraisima (marito e moglie in
dialogo)
Carnilevari :
Passau puru statr’annu supa di chisti spaji
E ancora sugnu ‘mbita cu debit’e guaji
Vuatri mi viditi ca su’ vecchiu ‘rraghuni
Cu tuss’e cu doluri ‘ndall’ossa e ‘nde regnuni
Puru chist’annu vorzi dari na ‘ccattijata,
cu tuttu ca passai na strapuntus’annata
vinni pemmu mi vidu cu sti me figghjioleji
cu jennar’e cu nori e tutt’i niputeji.
Non vi portai satizzi e mancu supprizzati
E sangunazzu e frittuli com’ndall’atr’annati
Pecchì sordi no ‘ndeppi mu vaju a gucceria
E se non ‘neppi sordi
non fu pe curpa mia.
Sapiti ca su vecchiu e pur’assai malatu
E ora ‘ndaju debita dill’annu ch’è passatu
Però se cosi grassi non vi potti portari
‘ndaju n’oggettu anticu chi val’assai dinari
Fermati mo ‘nu mmorzu ca ora lu viditi…..
(Carnilevari tira
fuori da una vecchia valigia un orologio
a pendolo vecchio rotto e lercio)
Ecculuccà ! guardati ! Oh ! Oh! Pecchì rriditi?
Ah ! Capiscia: vi pari ca si
trovau nde strati
Pecchì u viditi vecchiu ….spettati, mo, rricchiati.
Chistu riloggiu meu me patri mu dassau
E finu a cinquant’anni pe sempri caminau.
Quand’era picciriju jeu mancu lu sapia
C’avia u riloggiu fermu e ca spettava a mia
Rrivat’a quindici anni nu jornu u carricai
Vitti ca jiva bonu e jeu cuntinuai
Ogn’annu chi veniva jeu cchiuni cornda nci ava
E carricandu sempri cchiu forti caminava
Quandu chijumpia vint’anni pariva nu moturi
Appena nci ava corda faciva tanti rrumuri
Chi sempi notti e jornu non mi dassava in paci
E cchiuni senza corda non si fidiv’o staci
Pe fin’a cinquant’anni mi jiu di gran carrera
Ma poi lu trascurai e mi cangiau manera
E’ veru ca cu ll’usu si jiu certu strudendu
Ma pur’u strapazzai , pecchì…….Jamu dicendu
Di prima ‘ncuminciau pe nommu signa giustu
E quandu u carricava non mi pariv’e custu
L’ogghjiai cchiù di na vota cu forza u carricai
Mi caminava ancora ma com’a prima mai
Nu jornu m’accorgia co pendulu fermau
Nci dezzi na spingiuta ma no’ mi caminau
Ora vu lu viditi? È struttu e smandalatu
Di fora è tuttu lordu e dintr’esti rruggiatu
Li roti sunnu rrutti e l’indici ‘mbujati
Stu pendulu ora è fermu chi mazzari calati
Comu a vint’anni sempri signava menzijornu
Ora ‘nda li sei e menza
mi staci pe talornu
Vuatri mi diciti : - e ora chi lu voi ?-
Ca non sapiti nenti di lu valori soi
Me patri m’assau dittu nda ricchji e a mmucciuni
- figghju tenilu caru ca vali miliuni!
Cu stu riloggiu ccani a genti sempri crisci
E propriu pe iju ca u mundu s’ingrandisci,
a mia du me patri chistu mi fu dassatu
e a iju du me nonnu prima nci vinni datu
u nonnu du pronnonnu e ccussì via parrandu
fina du patri d’Adamu su vinniru dassandu-
Ora chi sugnu vecchiu e cchju no pozz’ usari
Je puru prim’o moru vi ll’aju a cunsinnari
Non ci voli notaru pe fari ‘ncartamenti
Sti beni cca si dassanu pardeu! Naturalmenti .
S’è vecchiu no badati ca vui ndaviti forza
Sgrassatilu, stricatilu, stringitilu nda mmorza
Cu pinzi, giraviti, trapani e limi boni
Appena cu conzati mentitulu ‘n funzioni.
(irrompe Coraisima, ha
con se un’altra valigia vecchia )
Coraisima:
Dassatimi parrari ca ndaju chimmu dicu !
Mi sentu a panza china cchiù supa du mujicu!
Stu porcu i vostru patri di mia non vi parrau
Mu pari ca di beni sulu iju vi dassau
Ccussì quandu morimu pe iju mu pensati
Cu hjuri cu candili e cu missi cantati
Vi dissi du riloggiu chi vali, è veru assai !
Ma di stu me pilusciunon v’issi nenti mai !
(Coraisima apre la valigia con garbo e tira fuori una
vecchia pelliccia, tutta spelacchiata e con un grande buco in mezzo)
Ora dassami stari tu no m’interrumpiri
Dassami diri libera chiju chi ‘ndaju a diri
Jeu ti dassai parrari pe chiju chi volisti
Parrasti sul’ i tia e i mia nenti dicisti
Rricchiati figghji mei su cosi assai ‘mportanti
Non v’a pigghjati a
rrisi ca poi finisci a pianti
Chistu pilusciu meu me mamma mu dassau
Nda chiju stessu jornu appena mi ccattau
Se era randi o picciulu e chi culur’ avia
Non mi ricordu nenti pecchì non capiscia
Pe finu a dudici anni jeu non sapia chi era
E fu chi m’accorgia nu jornu i primavera
Cu tantu di spaventu nu guaj mi capitau
Ca senza mu nci curpu mi catti e s’allordau
Mi misi pemmu ciangiu nu chiantu disperatu
Voliva mu m’ammazzu : cridia ch’è rrovinatu !
Me mamma chi curriu sentendu i me lamenti
- zittu! mi dissi stùpita, ca non nci faci nenti-
Poi jiu ndo cascettuni pigghjau nu fazzolettu
Mu pulizzau per beni mu fici nettu nettu..
Apoi…passand’ i misi….
(Si avventa
Carnilevari per tapparle la bocca e zittirla )
Carnilevari:
Ma spicciala ! Rrappata !
Chi nci vo’ cumbinari
cu ssa spaparanzata?
Non ci ati retta cchiuni è ‘n pocu rimbambita
Ma già ca mai fu dritta nda tutta la so vita
Chiju pilusciu vecchiu ora vi voli assari
Nci pari ca cu chiju ‘mbuscati assai dinari
Ca se vi lu vinditi tant’è rrappatu e lordu
Mancu se v’ammazzati vi dunanu nu sordu
( incalza incazzata
Coraisima)
Quandu ndi maritammu chissu tu no dicivi
Ca finu a chi fu novu tu chistu ti mentivi
Ti nd’apparasti friddu nda ji sirati i ‘mbernu
Quandu schjarazzi e cuchiju jettav’o Patreternu
Cu iju t’accucciavi cu iju caddiavi
E mancu nd’all’agustu ‘mpaci lu dassavi
Ma se si fici vecchiu se pilu non restau
Se ‘ndavi stu pertusu
ccussì cu mu conzau?
Carnilevari:
Sì, sì, tu ‘ndai ragiuni cara mugghjieri mia
Ca chissu toi pilusciu fu jeu chi tu strudia
Ma puru tu nci curpi ….chi ‘ndaju e diri? ..e poi…
Santuceravuluni…..pari ca era o toi!
Coraisima:
Però facimu paci davanti a tanta genti
Dassami chisti storiji ..e non dissimu nenti !
Ora maritu senti nc’è puru u me doviri
Pe stu pilisciu meu e l’haju a cunchiudiri
( Coraisima rivolta al
pubblico)
Ora chi sugnu vecchia chistu pe mia non faci
Vi ll’haju assari a vui certu se vi piaci
Ma s’è ccussì ridottu non vi ‘nd’incarricati
Vuatri siti giuvani e potiti mu conzati
Lavatilu , strigghiatilu, lampratulu a lu suli
Pe pili non pensatici ca poi nescinu suli
Appena vu u viditi ca ritornau ‘mpinnatu
Ccuppativi scialativi vu dassu pe ligatu.
(Carnilevari prende
orologio e pilisciu e rivolto al pubblico ..)
Carnilevari:
Ddunca figghjoli mei nui atru non avimu
Ca poveri malati e
‘ndebitati simu
Sulu chisti ddui cosi vi pottimu portari
Facitindi bon’usu tenitevvilli cari !
( Giovanni Sposato)